miercuri, 4 decembrie 2013

„Vreau să-mi urmez visul în ţară, să fiu fericit acasă, dar e greu să aleg momentul”

m descoperit pasiunea lui Sergiu pentru gătit în imaginile de pe o reţea de
socializare. Mai târziu, am aflat că ceea ce vedeam era un vis, construit prin muncă şi
talent, după hotarele ţării. Cum a fost evoluţia unui bucătar moldovean în Portugalia
aflăm chiar de la Sergiu Mitrofan.
De când ai observat această pasiune a ta pentru gătitul bucatelor?
De mic mi-a plăcut să mă aflu la bucătărie, pe lângă mama, întrebând-o ce şi cum se
adaugă în ceea ce pregătea. Nu ştiu dacă atunci îmi dădeam seama de interesul meu
pentru arta culinară, însă crescând, am înţeles că e un domeniu în care mă regăsesc, care
îmi oferă libertatea de a crea şi de a mă simţi în lumea mea.
Cum ai decis să-ți urmezi acest vis al tău de a deveni bucătar peste hotare?
Când am ajuns în Portugalia, acum 8 ani, nu eram sigur că voi reuşi să fac ceea ce-mi
place. Dat fiind faptul că părinţii mei se aflau în această ţară, am decis să-mi caut şi eu
destinul mai aproape de ei. Dar cum se spune: “Nimic nu e întâmplător!” Aşa a fost ca în
acea perioadă să cunosc un Chef în bucătăria japoneză și mi-a dat o şansă. Am urmat o
şcoală în domeniul dat, apoi am început să muncesc.
Sergiu Mitrofan
Azi ce înseamnă pentru tine bucătăria şi procesul de pregătire a bucatelor?
Plăcere şi linişte... Anii au trecut, a dispărut acea îngrijorare de la început şi a rămas doar dragostea pentru ceea ce fac. De parcă gătesc
dintotdeauna şi cel mai curios e că nu mă plictisesc. Muncind într-un Sushi Bar am posibilitatea de a combina produsele, condimentele. Pot
influenţa aspectul platourilor, iar asta îmi oferă mie libertate, iar oamenii sunt fericiţi. Bucătăria e ca o a doua cameră a mea.
În imaginile postate de tine pe internet vedem mai mult Sushi. Ce altceva îți place să gătești?
Îmi place bucătăria portugheză. Învăţând la o şcoală pentru bucătari în Portugalia am învăţat cum se găteşte la ei şi mi s-a părut interesant.
Dar nu uit nici de bucatele noastre tradiţionale, pe care le gătesc alături de mama mea.
Cât de des pregătești bucate specifice Moldovei?
Recunosc că nu se întâmplă foarte des, pentru că în fiecare zi sunt la muncă. Dar în zile mai speciale sau când am timp liber şi mi-e poftă de
ceva moldovenesc, merg la bucătărie.
În oraşul în care locuiești sunteți mulți moldoveni și respectați tradițiile de aici. Ce părere au străinii despre obiceiuril e, bucatele
noastre?
E adevărat. Când sunt sărbători precum Paştele, Crăciunul, ele sunt marcate ca în ţara noastră. Aici sunt multe familii de moldoveni şi astfel
ne păstrăm tradiţiile, inclusiv prin bucătăria tradiţională: cu sarmale, plăcinte, mămăligă, etc. Cei din Portugalia, din Brazilia sunt
impresionaţi de preparatele noastre. Unii sunt uimiţi de gustul bun şi compoziţia bucatelor.
Tu ai plecat din Republica Moldova acum 8 ani, dar observ că tot ți-e dor de aceste meleaguri. Ce-o face atât de specială pe
țărișoară noastră?
Moldova mereu a fost şi va rămâne o ţară deosebită. Chiar dacă au trecut anii, nu am uitat de casa pe care am lăsat-o la Soroca sau de rude.
Acolo totul e special: ocupaţiile, oamenii, casele, cântecele, codrii... totul! Aflându-mă departe de Moldova, până şi de drumurile ei mi-e
dor. Eu m-aş duce oricând să-mi văd ţara, dar nu e atât de simplu. E trist că oamenii nu-şi pot crea un viitor acasă.
Tinerii care pleacă peste hotare, fie se stabilesc acolo, fie revin în Moldova pentru a construi ceva acasă. Tu din care categorie
faci parte?
E o alegere dificilă... Pentru că în Portugalia mă simt ca acasă, cunosc limba, am prieteni, muncesc. Dar oricum lipseşte ceva. Tinerii ca
mine trebuie să aleagă între ţara lor şi cea care i-a „adoptat”. Eu îmi doresc să mă întorc în Moldova, să-mi urmez visul acolo, să fiu fericit
acasă, dar e greu să aleg momentul.
Cum se vede Republica Moldova de la cei 4800 de km la care te afli?
Eu o văd frumoasă, mică, bogată în tradiţii, dar săracă în schimbări. Moldova are nevoie de o conducere bună, în toate domeniile, nu doar în
politică. Ar fi bine dacă oamenii ar avea mai mult respect pentru cei din jur, dacă salariile ar fi mai mari, iar tinerii nu ar pleca din ţară, aşa
cum e şi cazul meu. Sper să ne întoarcem şi să schimbăm Republica Moldova spre bine, pentru că merită!
Alina GĂINĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu