Nu am ales-o eu, ci Franţa m-a ales pe mine

Diana Sandu este una din miile de tineri care au venit la studii în România în anul 2011. A ales să facă Fotografie şi Video la Universitatea de Arte din Bucureşti pentru că asta o reprezintă. În anul doi de facultate a plecat în Franţa, Grenoble, prin intermediul programului de schimb de studenţi Erasmus. Deoarece Franţa a impresionat-o şi era mai promiţătoare pentru cariera sa de artist, Diana a aplicat pentru echivalare şi, fiind acceptată, a decis să-şi continue studiile la Şcoala Superioară de Arte Frumoase din Grenoble pentru a explora necunoscutul şi a căpăta o nouă experienţă, diferită de cea pe care o avuse înainte.

Diana, ce te-a determinat să mergi la studii în Franţa?

Sincer, nu am visat vreodată să îmi fac studiile sau să locuiesc în Franța. Mă interesau alte țări însă așa s-a întâmplat că atunci când aplicasem pentru Erasmus aveam doar câteva opțiuni (niciuna la care m-am gândit înainte) și pentru că știam un pic de franceză, am decis să vin aici. De obicei lumea când mă întreabă de ce am ales Franța, eu le răspund că nu am ales-o eu, ci Franța m-a ales pe mine.

Povestește-mi un pic despre mediul academic de acolo?
Aici totul este complet diferit de ceea ce am avut înainte. În primul rând nu există facultăți, deci ai o libertate totală a exprimării. Poți experimenta orice, alegerea e după tine și chestia asta mi-a plăcut foarte mult. Un alt lucru care m-a atras aici este atmosfera internațională. Am colegi din toate colțurile lumii și asta mă face să mă simt comfortabil, pe lângă faptul că intri în contact cu alte culturi și viziuni. Toată lumea de aici e dezinhibată și foarte creativă. Sigur că un rol central îl joacă profesorii, care chiar își știu meseria și se implică sută la sută în relația cu studenții.

Cum a fost experienţa ta în calitate de student la Arte în Bucureşti?

Studenția la București a fost o perioadă foarte frumoasă. La UNArte am descoperit lumea fascinantă a artelor frumoase, acolo am aflat despre condițiile în care a fost făcută prima fotografie în istorie și despre activitatea altor artiști care mă inspiră acum. Am avut câțiva profesori extraordinari, am cunoscut oameni și istorii interesante. Probabil interacțiunea cu ei și încercările prin care am trecut m-au ajutat într-un fel să devin ceea ce sunt acum. Recunosc că mediul și experiențele de acolo m-au făcut să „renasc” din nou. O altă etapă importantă pentru mine a fost obținerea bursei Fundației Principesa Margareta a României pentru tinerii artiști. Am aplicat fără mari speranțe că voi fi selectată deoarece ştiam că în România sunt o mulțime de talente promițătoare, însă norocul s-a dovedit a fi și de partea mea. Pe lângă șansa de a expune la Ateneul Român sau Biblioteca Națională, de a avea mentorate cu personalități remarcabile, am primit și o bursă cu ajutorul căruia mi-am organizat prima expoziție personală de fotografie în București, mi-am achiziționat materiale de lucru și mi-am printat primul meu catalog foto.

Spune-mi mai multe despre expoziţia ta de fotografie

Probabil că fiecare tânăr artist la un moment dat începe să viseze la prima sa expoziție personală. Am trăit și eu cu acest vis până când am obținut bursa și am decis că a venit momentul să-l transform în realitate. Am ales pentru expoziție un local din centrul Bucureștiului „Dianei Patru”, care mi se părea mie perfect ca atmosferă și relaționare cu lucrările mele. Proiectul pe care l-am expus a fost unul personal pentru că în momentul conceperii lui nu m-am gândit că îl voi expune undeva. După expoziție însă am decis că îl voi continua. Cred că este un prim pas reușit. A fost dificil, însă am învățat foarte multe. La un moment dat mi se părea că nu pot, că renunț, dar un luptător nu se oprește niciodată.

Crezi că România ţi-a deschis mai multe uşi decât ar fi făcut Moldova?

Să fiu sinceră, da. În România timp de doi ani am avut parte de atâtea posibilităţi, câte nu am avut în Moldova timp de 18 ani. Îmi iubesc patria și revin cu drag, însă nu cred că acolo voi putea fi cu adevărat fericită.

Fă o comparaţie scurtă între sistemul de învăţământ din România şi cel din Moldova.
Eu am facut doar liceul în Moldova iar despre situația din Universitățile de la noi ştiu numai din auzite, cu toate acestea consider că sistemul de învățământ din Moldova are nevoie de o reformă totală. În România fiecare universitate are structura sa și nu vreau să compar ceea ce nu cunosc foarte bine, însă pot să vă spun că la UNArte, unde am studiat eu, nu există corupție, profesorii sunt foarte implicaţi iar studenții beneficiază de o mulțime de oportunități precum participare la expoziții și concursuri în domeniu, întâlniri și conferințe cu profesori, studenți din alte țări, programul ERASMUS, etc.

Tu ai încuraja tinerii să plece la studii peste hotarele ţării chiar dacă acest lucru presupune că mulţi dintre ei să nu se mai întoarcă acasă?

Atâta timp cât ei își doresc să cunoască și să exploreze necunoscutul, să trăiască noi experiențe, să se descopere pe sine, să-și urmeze visele și să fie fericiți atunci da, să aibă curajul să o facă.

Plănuieşti să te întorci înapoi în Moldova?

Luând în considerare situația politică instabilă de acasă, oportunitățile pe care mi le oferă ea în domeniul artistic și visele la care aspir eu la moment nu cred că acest lucru este posibil.

Victoria Vechiu