Unul dintre colectivele artistice de la Liceul Teoretic
“Universum”, c.Sărată Galbenă, r.Hîncești , condus de către dna
Eugenia Mîțu este ansamblul de dans modern “Ritmuri Vesele”, format
în anul 2002. Cei care vin în ansamblu sunt înscrişi conform vârstei în
trei categorii: juvenili (7-9 ani), juniori (10-14 ani) şi tinerii (14-25
ani).Inspiraţi, dânşii au pornit-o mai întâi cu hip-hop, apoi cu dans-
show, după care au ajuns la compoziţia intitulată “Bujorul”, care de
fapt e un dans cu caracter etno-folk. Colectivul– model impresionează
mereu publicul liceului, dar şi pe cel al republicii întregi, evoluând la
diverse manifestări şi aducând în scenă rezolvări artistice inedite.
Recent acesta a prezentat o compoziţie în cadrul sărbătorii “Toamna
de aur”din cadrul liceului.Ansamblul s-a înscris reuşit printre
participanţii activi la Festivalul de dans modern ”Codreanca” (ediţia
2007) şi la concursul “Caleidoscop coregrafic” (ediţiile 2005 şi 2008).
De la concursul organizat în oraşul Bălți ansamblul a revenit acasă cu
medalii de aur, argint şi bronz. În 2010, micii interpreţi au câştigat
Cupa de Aur la Concursul Internaţional ‘’Pe lângă calea ferată ‘’. ”Pasiunea pentru dans o port în suflet de mică, iar dragostea pentru frumos
şi copii îmi dă mereu puteri să înfrunt greutățile vieţii. Dansul este arta dăruirii şi a muncii din plăcere” spune doamna Eugenia Mîțu.
Olesea TUȘINSCHI
marți, 17 decembrie 2013
Etapele de realizare a unui machiaj natural
Machiajul natural sau nud pare foarte uşor de realizat la prima vedere, însă faptul că nu exagerezi cu
produsele cosmetice nu înseamnă că trebuie să acorzi mai puţină atenţie acestui tip de machiaj.
Dimpotrivă, pentru a obţine un look reuşit, este nevoie de îndemânare şi cunoaşterea câtorva pași simpli
pentru obţinerea unor rezultate optime.
Un machiaj natural este foarte discret şi poate fi purtat în multe situaţii.
După cum îi spune şi denumirea, machiajul natural îţi pune în evidenţă trăsăturile feţei, fără să-ţi încarce
tenul cu fond de ten şi fard de pleoape.
Foloseşte nuanţe pastelate, cât mai deschise, pentru a accentua ochii, buzele şi pomeţii.
Reguli pentru un machiaj natural reuşit
1. Acoperă imperfecţiunile
Pentru a masca micile imperfecţiuni de pe faţă, foloseşte un concealer de calitate, pentru zona ochilor, şi un
fond de ten într-o nuanţă apropiată de cea reală. Nu este indicat să foloseşti un strat gros de fond de ten,
întrucât vei da impresia de artificial.
2.Foloseşte mascara, nu şi creion dermatograf
Pentru a-ţi accentua privirea, este indicat să foloseşti mascara maro, dacă ai tenul deschis la culoare, sau mascara neagră dacă ai tenul
măsliniu. Atunci când aplici mascara, încearcă să nu încarci prea mult genele. Un singur strat este
suficient pentru a-ţi înfrumuseţa privirea.
Dacă, totuşi, îţi este foarte greu să renunţi la creionul dermatograf, poţi opta pentru un creion maro.
Acesta se aplică printre gene şi nu imediat deasupra lor.
3. Aplică un strat subţire de pudră
Pentru a fixa machiajul feței, este recomandat să foloseşti o pudră matifianta în zona T (frunte, nas şi
bărbie), care absoarbe eventualul exces de sebum. Makeup artiştii susţin că nu este indicat să aplici
pudră pe toată faţa. Un look natural presupune şi puţin luciu în obraji.
4. Alege un fard de pleoape în nuanţe nude
Cele mai potrivite farduri de pleoape pentru machiajul natural sunt în nuanţe nude – bej, maro deschis,
şampanie, roz foarte pal etc. Acestea se aplică într-un singur strat, până în pliul ochiului.
Dacă ai ochii verzi, cele mai potrivite culori sunt verdele, auriul, movul şi cărămiziul. Ochii albaştri
sunt puşi în valoare cu ajutorul fardurilor gri, argintii şi roz, în timp ce pentru ochii căprui poţi folosi
auriu, mov, maro şi gri.
5. Păstrează buzele în nuanţe nude
Pentru a completa lookul natural, foloseşte un ruj în nuanţe nude, un balsam sau doar un simplu luciu de buze. Nu folosi contur pentru buze,
pentru a nu strica lookul. Stiliştii recomandă să aplici rujul cu ajutorul degetului inelar. În acest fel, te asiguri că nu îţi încarci buzele cu prea
mult produs.
6. Foloseşte un blush cremos
Blush-ul cremos se poate găsi sub formă de baton, spumă delicată sau cremă uşoară. Este recomandată folosirea lui pentru machiajele
naturale, deoarece îţi conferă un look proaspăt şi nu îţi încarca tenul.
Natalia DULGHIERU
produsele cosmetice nu înseamnă că trebuie să acorzi mai puţină atenţie acestui tip de machiaj.
Dimpotrivă, pentru a obţine un look reuşit, este nevoie de îndemânare şi cunoaşterea câtorva pași simpli
pentru obţinerea unor rezultate optime.
Un machiaj natural este foarte discret şi poate fi purtat în multe situaţii.
După cum îi spune şi denumirea, machiajul natural îţi pune în evidenţă trăsăturile feţei, fără să-ţi încarce
tenul cu fond de ten şi fard de pleoape.
Foloseşte nuanţe pastelate, cât mai deschise, pentru a accentua ochii, buzele şi pomeţii.
Reguli pentru un machiaj natural reuşit
1. Acoperă imperfecţiunile
Pentru a masca micile imperfecţiuni de pe faţă, foloseşte un concealer de calitate, pentru zona ochilor, şi un
fond de ten într-o nuanţă apropiată de cea reală. Nu este indicat să foloseşti un strat gros de fond de ten,
întrucât vei da impresia de artificial.
2.Foloseşte mascara, nu şi creion dermatograf
Pentru a-ţi accentua privirea, este indicat să foloseşti mascara maro, dacă ai tenul deschis la culoare, sau mascara neagră dacă ai tenul
măsliniu. Atunci când aplici mascara, încearcă să nu încarci prea mult genele. Un singur strat este
suficient pentru a-ţi înfrumuseţa privirea.
Dacă, totuşi, îţi este foarte greu să renunţi la creionul dermatograf, poţi opta pentru un creion maro.
Acesta se aplică printre gene şi nu imediat deasupra lor.
3. Aplică un strat subţire de pudră
Pentru a fixa machiajul feței, este recomandat să foloseşti o pudră matifianta în zona T (frunte, nas şi
bărbie), care absoarbe eventualul exces de sebum. Makeup artiştii susţin că nu este indicat să aplici
pudră pe toată faţa. Un look natural presupune şi puţin luciu în obraji.
4. Alege un fard de pleoape în nuanţe nude
Cele mai potrivite farduri de pleoape pentru machiajul natural sunt în nuanţe nude – bej, maro deschis,
şampanie, roz foarte pal etc. Acestea se aplică într-un singur strat, până în pliul ochiului.
Dacă ai ochii verzi, cele mai potrivite culori sunt verdele, auriul, movul şi cărămiziul. Ochii albaştri
sunt puşi în valoare cu ajutorul fardurilor gri, argintii şi roz, în timp ce pentru ochii căprui poţi folosi
auriu, mov, maro şi gri.
5. Păstrează buzele în nuanţe nude
Pentru a completa lookul natural, foloseşte un ruj în nuanţe nude, un balsam sau doar un simplu luciu de buze. Nu folosi contur pentru buze,
pentru a nu strica lookul. Stiliştii recomandă să aplici rujul cu ajutorul degetului inelar. În acest fel, te asiguri că nu îţi încarci buzele cu prea
mult produs.
6. Foloseşte un blush cremos
Blush-ul cremos se poate găsi sub formă de baton, spumă delicată sau cremă uşoară. Este recomandată folosirea lui pentru machiajele
naturale, deoarece îţi conferă un look proaspăt şi nu îţi încarca tenul.
Natalia DULGHIERU
AI NOȘTRI TINERI PESTE PRUT
Daniela Bețișor, originară din Republica Moldova, deja pentru al doilea an se află în România, unde își urmează studiile la
Facultatea din Petroșani, Facultatea Științe Economice. În această vară Daniela a avut ocazia să facă practica de studiu în Spania,
Malaga, beneficiind de o bursă oferită de Erasmus. Am vorbit cu Daniela pentru a afla mai multe despre experiența ei de peste
hotare.
De ce ai ales România?
Am ales România din mai multe motive. Deci, în primul rând, diploma e recunoscută în Europa, sunt mai multe priorităţi pentru studenți.
Noi, basarabenii, suntem la buget, plus că avem şi bursă, sistemul de învăţământ e diferit
de Republica Moldova. Îmi place mult mai mult aici în România şi nu regret că am ales să
vin aici să îmi fac studiile.
Povesteşte-mi un pic despre activităţile extracurriculare pe care le au studenţii din
România.
Sunt multe departamente culturale, asociaţii, unde studenţii pot să-și manifeste capacităţile
şi să îşi petreacă timpul liber în aşa fel ca să nu treacă fără rost. Trebuie doar să îşi
dorească asta. Astfel pot să participe la manifestațiile științifice studenţeşti numite
Simpozioane ce au loc în fiece an. Participă nu doar studenţii din Petroşani, dar sunt
invitaţi studenţii din toate oraşele universitare din România. Are loc implicarea studenților
în competiţiile sportive pe plan local, dar şi naţional.
Daniela Bețișor în munții Parîng
Ce oportunităţi se deschid în fața studenţilor români?
Oportunități au și studenții basarabeni, și cei români. De altfel, cei din Basarabia sunt sprijiniți mai mult de profesori, deoarece ne dăm
străduința de a învăța, de a cunoaște mai multe.
Am înţeles că recent te-ai întors din Spania, unde ai beneficiat de un program de practică. Poţi să ne spui mai multe despre această
experienţă?
Sunt nespus de fericită că am avut ocazia să am o experienţă unică de până acum din viaţa mea datorită Echipei Centrului de Programe LLP
ERASMUS. Am beneficiat de o bursă de practică în Malaga, Spania.
Am începu practica mea la Compania Ekip Europa alături de coordonatoare mea Susana Vankova, care monotoriza studenţii ce îşi făceau
practica în Spania. Pentru mine a fost o experiență de neuitat. Am cunoscut cultura Spaniei, am cunoscut studenți din peste 5 ţări, am învăţat
cum să monotorizez şi să coordonez un grup de persoane, pregătirea documentelor pentru
studenţi, corespondenţa oficială cu alte companii.
Am avut o vară impresionantă,cu multe amintiri ce nu se pot uita.
Crezi că o experienţă în străinătate ar putea să înveţe tinerii lucruri noi?
Cu siguranţă că ai ceva de învăţat când pleci în străinătate. În primul rând, experiența ce o
capeţi e unică, întâlneşti persoane noi ce pot să te înveţe multe lucruri ce nu ai mai avut
ocazia să le cunoşti, datorită unde ai ajuns, reușești să fii mult mai sigur pe tine şi să
munceşti mai mult pentru a-ţi atinge scopurile dorite.
Cum te-a ajutat pe tine practică pe care ai făcut-o în Spania?
Experienţa mea, după cum am mai spus, a fost ceva unic de până cum. E un început frumos
pentru mine, pentru viaţa mea profesională. Am muncit mult pentru încrederea managerului
meu, sunt nespus de fericită că am putut să beneficiez de această bursă. Am avut şi o
propunere de a mă întoarce în Malaga la compania unde mi-am făcut stagiu de practică.
Optezi pentru o reîntoarcere în Moldova?
În Moldova cu siguranţă că o să mă întorc. Cum să nu, e ţara mea, acolo sunt părinţii,
prietenii, persoanele dragi mie, dar nu în timpul apropiat. Trebuie să urmez masterul, să
acumulez ceva experiență pentru a mă întoarce şi a face o mică schimbare ...
Daniela Bețișor, Malaga, Festivalul Feeria
5
Facultatea din Petroșani, Facultatea Științe Economice. În această vară Daniela a avut ocazia să facă practica de studiu în Spania,
Malaga, beneficiind de o bursă oferită de Erasmus. Am vorbit cu Daniela pentru a afla mai multe despre experiența ei de peste
hotare.
De ce ai ales România?
Am ales România din mai multe motive. Deci, în primul rând, diploma e recunoscută în Europa, sunt mai multe priorităţi pentru studenți.
Noi, basarabenii, suntem la buget, plus că avem şi bursă, sistemul de învăţământ e diferit
de Republica Moldova. Îmi place mult mai mult aici în România şi nu regret că am ales să
vin aici să îmi fac studiile.
Povesteşte-mi un pic despre activităţile extracurriculare pe care le au studenţii din
România.
Sunt multe departamente culturale, asociaţii, unde studenţii pot să-și manifeste capacităţile
şi să îşi petreacă timpul liber în aşa fel ca să nu treacă fără rost. Trebuie doar să îşi
dorească asta. Astfel pot să participe la manifestațiile științifice studenţeşti numite
Simpozioane ce au loc în fiece an. Participă nu doar studenţii din Petroşani, dar sunt
invitaţi studenţii din toate oraşele universitare din România. Are loc implicarea studenților
în competiţiile sportive pe plan local, dar şi naţional.
Daniela Bețișor în munții Parîng
Ce oportunităţi se deschid în fața studenţilor români?
Oportunități au și studenții basarabeni, și cei români. De altfel, cei din Basarabia sunt sprijiniți mai mult de profesori, deoarece ne dăm
străduința de a învăța, de a cunoaște mai multe.
Am înţeles că recent te-ai întors din Spania, unde ai beneficiat de un program de practică. Poţi să ne spui mai multe despre această
experienţă?
Sunt nespus de fericită că am avut ocazia să am o experienţă unică de până acum din viaţa mea datorită Echipei Centrului de Programe LLP
ERASMUS. Am beneficiat de o bursă de practică în Malaga, Spania.
Am începu practica mea la Compania Ekip Europa alături de coordonatoare mea Susana Vankova, care monotoriza studenţii ce îşi făceau
practica în Spania. Pentru mine a fost o experiență de neuitat. Am cunoscut cultura Spaniei, am cunoscut studenți din peste 5 ţări, am învăţat
cum să monotorizez şi să coordonez un grup de persoane, pregătirea documentelor pentru
studenţi, corespondenţa oficială cu alte companii.
Am avut o vară impresionantă,cu multe amintiri ce nu se pot uita.
Crezi că o experienţă în străinătate ar putea să înveţe tinerii lucruri noi?
Cu siguranţă că ai ceva de învăţat când pleci în străinătate. În primul rând, experiența ce o
capeţi e unică, întâlneşti persoane noi ce pot să te înveţe multe lucruri ce nu ai mai avut
ocazia să le cunoşti, datorită unde ai ajuns, reușești să fii mult mai sigur pe tine şi să
munceşti mai mult pentru a-ţi atinge scopurile dorite.
Cum te-a ajutat pe tine practică pe care ai făcut-o în Spania?
Experienţa mea, după cum am mai spus, a fost ceva unic de până cum. E un început frumos
pentru mine, pentru viaţa mea profesională. Am muncit mult pentru încrederea managerului
meu, sunt nespus de fericită că am putut să beneficiez de această bursă. Am avut şi o
propunere de a mă întoarce în Malaga la compania unde mi-am făcut stagiu de practică.
Optezi pentru o reîntoarcere în Moldova?
În Moldova cu siguranţă că o să mă întorc. Cum să nu, e ţara mea, acolo sunt părinţii,
prietenii, persoanele dragi mie, dar nu în timpul apropiat. Trebuie să urmez masterul, să
acumulez ceva experiență pentru a mă întoarce şi a face o mică schimbare ...
Daniela Bețișor, Malaga, Festivalul Feeria
5
Părinți - cît o să mai bateți în copiii voștri ?
Pentru că au trecut fiori prin mine cînd am citit niște date statistice despre violență am decis să realizez un sondaj cu cîțiva prieteni
de-ai mei iar printre ei și o tînără mămică ,toți din raionul Șoldănești. Nu-mi pot imagina cum ar fi posibil ca 61,2 % din părinți să
strige la proprii lor copii. În acest context 52,4 % din părinți amenință cu bătaia sau cu alte pedepse fizice proprii copii iar 39,6 % își
bat odraslele. Cît de des părinții strigă la tine și din care cauze? Ai primit bătaie de la părinți?Cînd o să devii tătic/mămică o să
aplici violența asupra copiilor ? Ești de acord cu părinții care spun că își bat copii pentru că au fost și ei,la rîndul lor , pălmuiți de
părinții lor? Am adresat aceste întrebări unor prieteni, toți din Șoldănești, cărora le mulțumesc mult pentru implicare. Iată cîteva
repere din discuția noastă.
Ion Banari:
-Cresc și încep să conştientizez adevarata valoare a comunicării dintre părinți și copii. Eu învăţ să mă comport cu părinții mei aşa cum vreau
ca și copiii mei să se comporte cu mine cînd voi devein tătic. De mic copil am primit și eu cîte o mică chelfăneală, aceasta pentru că capriciile
mele copilăreşti întreceau măsura posibilului. Am să-i educ pe copiii mei la fel cum am fost educat şi eu. Vreau să cresc nişte copii fericiţi,
energici și campioni adevaraţi . Nu sunt de acord cu fraza din biblie care vorbeste despre faptul că:„educaţie reuşită fără vărguţă nu se
primeşte”. Părinţii sunt primele persoane model vorba lui Creangă : „Şi sânge din sângele ei şi carne din carnea ei am împrumutat, şi a vorbi
de la dânsa am învăţat”. Multe preluăm de la părinţi însă alegerea totuși o facem noi. A trage cîte o palmă copiilor e alegerea fiecarui părinte.
Vrau să spun părinților că misiunea lor nu e să insufle frica în copilul său ci să capete respectul și sincera dragoste.
Sergiu Strătilă:
-Rareori sunt certat de părinți, și dacă se întîmplă e doar din
neascultare. De bătaie ,nici nu țin minte, poate că la mine a durat o
perioda de educație intensă pînă la sfîrșitul claselor primare,dar
nimic critic ,doar in scop educativ. Cred că copiii sunt bătuți cu
scopul de a nu fi răsfățați ,însă nu trebuie în exces căci aceasta
dezvoltă în ei agresivitatea ,cînd voi deveni tătic îmi voi educa copiii
cît mai corect, astfel, în familie va domni mereu pacea și vom fi o
familie fericită. Cred că un copil merită mai multă atenție din partea
părinților decît aplicarea forței pe care au primit-o de la părinții lor.
Aș recomanda părinților să nu cultive-n copii frică ,ci omenie.
Sergiu Strătilă
Virgiliu Mîndru:
-Creșterea și educația unui copil este o artă.Cred că părinţii mei posedă această măiestrie. Sunt mîndru de familia mea şi în viitor voi avea de
unde să iau exemple.Violenţa niciodată nu a fost o metodă de educaţie. M-am convins că puterea cuvîntului,de multe ori este mai benefică
decît bătaia.Nu pot înţelege părinţii care aplică violenţa cu scopul de-ași educa odraslele. În aşa mod copiii cresc duri şi luînd exemplu de la
tatăl sau mama lor vor aplica violenţa şi asupra copiilor lor,acest fenomin fiind o mare problemă în Republica Moldova. Ca orişicare artă
educaţia este suavă,trebuie cu acurateţe de mînuit,trebuie să învățăm a lupta cu cuvintele ,nu cu pumnii,trebuie să ajungem la inima copilului
nu să-i facem traume fizice.În aşa mod vom avea o societate bine educată.
Natalia Rotari:
-Copii sunt copii, fac pozne, trec cu urechea unele lucruri pe care noi maturii le considerăm a fi serioase. Sunt tînără mămică și recunosc că
strig şi eu la micuţii mei, rar, dar o fac. Cauzele sunt diverse, nu ascultă, sunt neatenţi la ceia ce li se cere. Dar nu a fost odată să nu-mi pară
rău mai apoi de faptul că am ridicat vocea la cele mai scumpe fiinţe din viaţa mea. Îmi amintesc foarte bine toate trăsnaiele pe care le făceam
în copilărie dar şi pedepsele ce îmi erau aplicate de către părinţi. Cel mai des mă pedepsea mama, până când am ajuns să fim de-o statură.
Dar, pe bune le-am meritat. Vreau să spun că nu sunt adepta violenţei ca metodă de educaţie, dar uneori e necesară. Vorbesc după exemplul
meu, le mulţumesc părinţilor că m-au educat şi acum sunt mulţumită de mine. Ei bine, nu sunt de acord cu afirmaţia că „dacă m-au bătut
părinţii pe mine, trebuie să aplic asta şi în cazul copiilor mei”. Cel puţin eu nu mă ghidez de acest „mottou”. Sunt de părere că doar discuţia
poate fi cheia succesului pentru o educaţie democtratică. Să ne învăţăm a asculta copii, a-i înţelege şi să stăruim asupra faptului să fim şi noi
înţeleşi, doar aşa vom izbuti.
Andrei BORDIAN
de-ai mei iar printre ei și o tînără mămică ,toți din raionul Șoldănești. Nu-mi pot imagina cum ar fi posibil ca 61,2 % din părinți să
strige la proprii lor copii. În acest context 52,4 % din părinți amenință cu bătaia sau cu alte pedepse fizice proprii copii iar 39,6 % își
bat odraslele. Cît de des părinții strigă la tine și din care cauze? Ai primit bătaie de la părinți?Cînd o să devii tătic/mămică o să
aplici violența asupra copiilor ? Ești de acord cu părinții care spun că își bat copii pentru că au fost și ei,la rîndul lor , pălmuiți de
părinții lor? Am adresat aceste întrebări unor prieteni, toți din Șoldănești, cărora le mulțumesc mult pentru implicare. Iată cîteva
repere din discuția noastă.
Ion Banari:
-Cresc și încep să conştientizez adevarata valoare a comunicării dintre părinți și copii. Eu învăţ să mă comport cu părinții mei aşa cum vreau
ca și copiii mei să se comporte cu mine cînd voi devein tătic. De mic copil am primit și eu cîte o mică chelfăneală, aceasta pentru că capriciile
mele copilăreşti întreceau măsura posibilului. Am să-i educ pe copiii mei la fel cum am fost educat şi eu. Vreau să cresc nişte copii fericiţi,
energici și campioni adevaraţi . Nu sunt de acord cu fraza din biblie care vorbeste despre faptul că:„educaţie reuşită fără vărguţă nu se
primeşte”. Părinţii sunt primele persoane model vorba lui Creangă : „Şi sânge din sângele ei şi carne din carnea ei am împrumutat, şi a vorbi
de la dânsa am învăţat”. Multe preluăm de la părinţi însă alegerea totuși o facem noi. A trage cîte o palmă copiilor e alegerea fiecarui părinte.
Vrau să spun părinților că misiunea lor nu e să insufle frica în copilul său ci să capete respectul și sincera dragoste.
Sergiu Strătilă:
-Rareori sunt certat de părinți, și dacă se întîmplă e doar din
neascultare. De bătaie ,nici nu țin minte, poate că la mine a durat o
perioda de educație intensă pînă la sfîrșitul claselor primare,dar
nimic critic ,doar in scop educativ. Cred că copiii sunt bătuți cu
scopul de a nu fi răsfățați ,însă nu trebuie în exces căci aceasta
dezvoltă în ei agresivitatea ,cînd voi deveni tătic îmi voi educa copiii
cît mai corect, astfel, în familie va domni mereu pacea și vom fi o
familie fericită. Cred că un copil merită mai multă atenție din partea
părinților decît aplicarea forței pe care au primit-o de la părinții lor.
Aș recomanda părinților să nu cultive-n copii frică ,ci omenie.
Sergiu Strătilă
Virgiliu Mîndru:
-Creșterea și educația unui copil este o artă.Cred că părinţii mei posedă această măiestrie. Sunt mîndru de familia mea şi în viitor voi avea de
unde să iau exemple.Violenţa niciodată nu a fost o metodă de educaţie. M-am convins că puterea cuvîntului,de multe ori este mai benefică
decît bătaia.Nu pot înţelege părinţii care aplică violenţa cu scopul de-ași educa odraslele. În aşa mod copiii cresc duri şi luînd exemplu de la
tatăl sau mama lor vor aplica violenţa şi asupra copiilor lor,acest fenomin fiind o mare problemă în Republica Moldova. Ca orişicare artă
educaţia este suavă,trebuie cu acurateţe de mînuit,trebuie să învățăm a lupta cu cuvintele ,nu cu pumnii,trebuie să ajungem la inima copilului
nu să-i facem traume fizice.În aşa mod vom avea o societate bine educată.
Natalia Rotari:
-Copii sunt copii, fac pozne, trec cu urechea unele lucruri pe care noi maturii le considerăm a fi serioase. Sunt tînără mămică și recunosc că
strig şi eu la micuţii mei, rar, dar o fac. Cauzele sunt diverse, nu ascultă, sunt neatenţi la ceia ce li se cere. Dar nu a fost odată să nu-mi pară
rău mai apoi de faptul că am ridicat vocea la cele mai scumpe fiinţe din viaţa mea. Îmi amintesc foarte bine toate trăsnaiele pe care le făceam
în copilărie dar şi pedepsele ce îmi erau aplicate de către părinţi. Cel mai des mă pedepsea mama, până când am ajuns să fim de-o statură.
Dar, pe bune le-am meritat. Vreau să spun că nu sunt adepta violenţei ca metodă de educaţie, dar uneori e necesară. Vorbesc după exemplul
meu, le mulţumesc părinţilor că m-au educat şi acum sunt mulţumită de mine. Ei bine, nu sunt de acord cu afirmaţia că „dacă m-au bătut
părinţii pe mine, trebuie să aplic asta şi în cazul copiilor mei”. Cel puţin eu nu mă ghidez de acest „mottou”. Sunt de părere că doar discuţia
poate fi cheia succesului pentru o educaţie democtratică. Să ne învăţăm a asculta copii, a-i înţelege şi să stăruim asupra faptului să fim şi noi
înţeleşi, doar aşa vom izbuti.
Andrei BORDIAN
Arta cafelei s-a născut în Moldova
Formele misterioase pe care le ia zațul de cafea a fascinat omenirea de la descoperirea cafelei. Dana Maxim și Cătălina Bucos,
eleve la Colegiul de Arte Plastice “Alexandru Plămădeală” din Chișinău, petrec ore în șir deasupra urmelor lăsate de zațul de cafea în
cănile lor. Ele nu deslușesc mesajele tainice ale viitorului, dar, creează picturi chiar în interiorul cănii cu ajutorul zațului de cafea.
Descoperă și tu această artă deosebită și pe autoarele lor.
Ideea picturilor cu zaț de cafea vă aparține sau e inspirată de cineva?
Cătălina: Este o artă inedită care ne aparține nouă. Mulți desenează în cafea, însă, nimeni nu o face în zaț de cafea.
Care este geneza acestei arte originale și inedite?
Dana: Eram împreună... ca de obicei (rîde).
Cătălina: Am vrut să facem poze în timp ce bem cafea și întîmplător am fost atrase de zațul de cafea. Ideea picturilor cu zaț de cafea ne-a
venit spontan și am început să desenăm. Ne-a răpit ceva timp, vreo 2 ore, dar am rămas mulțumite de rezultat.
Cît timp a trecut de cînd ați creat prima voastră pictură în zaț de cafea?
Cătălina: Ideea noastră a prins viață în vara anului trecut, deci acum un an și trei luni în urmă.
Arta voastră solicită efort, răbdare și mult timp. Cine dintre voi execută mai rapid picturile în zaț de cafea?
Dana: Nu ne-am cronometrat niciodată și nici nu le executăm concomitent ca să putem compara. Depinde mult de complexitatea desenului,
calitatea cafelei, de prezența sau lipsa muzei și ora la care le executăm. Totuși, presupun că le realizăm cam în același interval de timp.
Realizați picturile pentru plăcerea personală sau urmăriți un alt scop? Să le comercializați, spre exemplu, v-ați propus?
Cătălina: Desigur că pentru pasiunea personală. Noi considerăm că arta nu are nevoie și nici nu trebuie comercializată. Dacă ar fi să primim
ceva în schimb... atunci numai cafea, care să ne inspire să creăm mai departe și să ne ofere materialele necesare, adică zațul de cafea.
Care este reacția celor din jur, prieteni și necunoscuți, cînd află cu ce vă ocupați?
Cătălina: În stradă nu suntem asaltate de fani dornici de a le oferi autografele noastre (rîde!). Atunci cînd ne descoperă pasiunea oamenii
manifestă curiozitate și noi le povestim despre cafea, despre arta noastră...
Dana: ... și ei ne invită la o cafea!
Voi sunteți eleve la Colegiul de Arte Plastice și aveți cunoștințe temeinice în acest domeniu. Ar reuși să realizeze picturi în zaț de
cafea o persoană care, să zicem, nu s-a bucurat de note strălucite la orele de desen?
Cătălina: Ar reuși cu siguranță. Poate pentru început desenele ar arăta un pic caraghios, dar dacă persoana în cauză într-adevăr iubește
această artă și îi place s-o materializeze, îi va reuși neapărat.
Practicînd arta voastră inedită nu ați pustiit bucătăria de căni?
Cătălina: La început am făcut o "movilă" de căni. Peste ceva timp am fost nevoite să renunțăm la unele dintre picturile noastre și le-am
sacrificat apei și detergentului de vase. Am cumpărat, apoi, căni care ar arăta mai deosebit, exclusiv pentru desenele în zaț de cafea.
Timp de un an ați ajuns să cunoașteți bine secretele zațului de cafea. Ați încercat să ghiciți?
Dana: Sigur, de fiecare dată.
Ce secrete v-a dezvăluit viitorul?
Dana: Viitorul ne-a șoptit că doar munca îți aduce succesul.
Cătălina: Arta zațului de cafea m-a învățat că viitorul nu este un scenariu care nu se supune modificărilor. Prin fantezie, talent și muncă îl
putem modela după propriile dorințe.
Vă mulțumesc pentru dezvăluirile voastre. Sunteți două tinere creative, pozitive și pline de viață. Mi-a făcut o deosebită plăcere să vă
descopăr arta și nemijlocit pe voi. Vă doresc mult succes în continuare, deși ați demonstrat că nu aveți nevoie de noroc, de vreme ce
aveți TALENT.
Cristina Voroneanu
eleve la Colegiul de Arte Plastice “Alexandru Plămădeală” din Chișinău, petrec ore în șir deasupra urmelor lăsate de zațul de cafea în
cănile lor. Ele nu deslușesc mesajele tainice ale viitorului, dar, creează picturi chiar în interiorul cănii cu ajutorul zațului de cafea.
Descoperă și tu această artă deosebită și pe autoarele lor.
Ideea picturilor cu zaț de cafea vă aparține sau e inspirată de cineva?
Cătălina: Este o artă inedită care ne aparține nouă. Mulți desenează în cafea, însă, nimeni nu o face în zaț de cafea.
Care este geneza acestei arte originale și inedite?
Dana: Eram împreună... ca de obicei (rîde).
Cătălina: Am vrut să facem poze în timp ce bem cafea și întîmplător am fost atrase de zațul de cafea. Ideea picturilor cu zaț de cafea ne-a
venit spontan și am început să desenăm. Ne-a răpit ceva timp, vreo 2 ore, dar am rămas mulțumite de rezultat.
Cît timp a trecut de cînd ați creat prima voastră pictură în zaț de cafea?
Cătălina: Ideea noastră a prins viață în vara anului trecut, deci acum un an și trei luni în urmă.
Arta voastră solicită efort, răbdare și mult timp. Cine dintre voi execută mai rapid picturile în zaț de cafea?
Dana: Nu ne-am cronometrat niciodată și nici nu le executăm concomitent ca să putem compara. Depinde mult de complexitatea desenului,
calitatea cafelei, de prezența sau lipsa muzei și ora la care le executăm. Totuși, presupun că le realizăm cam în același interval de timp.
Realizați picturile pentru plăcerea personală sau urmăriți un alt scop? Să le comercializați, spre exemplu, v-ați propus?
Cătălina: Desigur că pentru pasiunea personală. Noi considerăm că arta nu are nevoie și nici nu trebuie comercializată. Dacă ar fi să primim
ceva în schimb... atunci numai cafea, care să ne inspire să creăm mai departe și să ne ofere materialele necesare, adică zațul de cafea.
Care este reacția celor din jur, prieteni și necunoscuți, cînd află cu ce vă ocupați?
Cătălina: În stradă nu suntem asaltate de fani dornici de a le oferi autografele noastre (rîde!). Atunci cînd ne descoperă pasiunea oamenii
manifestă curiozitate și noi le povestim despre cafea, despre arta noastră...
Dana: ... și ei ne invită la o cafea!
Voi sunteți eleve la Colegiul de Arte Plastice și aveți cunoștințe temeinice în acest domeniu. Ar reuși să realizeze picturi în zaț de
cafea o persoană care, să zicem, nu s-a bucurat de note strălucite la orele de desen?
Cătălina: Ar reuși cu siguranță. Poate pentru început desenele ar arăta un pic caraghios, dar dacă persoana în cauză într-adevăr iubește
această artă și îi place s-o materializeze, îi va reuși neapărat.
Practicînd arta voastră inedită nu ați pustiit bucătăria de căni?
Cătălina: La început am făcut o "movilă" de căni. Peste ceva timp am fost nevoite să renunțăm la unele dintre picturile noastre și le-am
sacrificat apei și detergentului de vase. Am cumpărat, apoi, căni care ar arăta mai deosebit, exclusiv pentru desenele în zaț de cafea.
Timp de un an ați ajuns să cunoașteți bine secretele zațului de cafea. Ați încercat să ghiciți?
Dana: Sigur, de fiecare dată.
Ce secrete v-a dezvăluit viitorul?
Dana: Viitorul ne-a șoptit că doar munca îți aduce succesul.
Cătălina: Arta zațului de cafea m-a învățat că viitorul nu este un scenariu care nu se supune modificărilor. Prin fantezie, talent și muncă îl
putem modela după propriile dorințe.
Vă mulțumesc pentru dezvăluirile voastre. Sunteți două tinere creative, pozitive și pline de viață. Mi-a făcut o deosebită plăcere să vă
descopăr arta și nemijlocit pe voi. Vă doresc mult succes în continuare, deși ați demonstrat că nu aveți nevoie de noroc, de vreme ce
aveți TALENT.
Cristina Voroneanu
BASARABIA- PĂMÎNT ROMÂNESC
O simplă ştire jurnalistică ar fi prea puţin relevantă, oricât de corectă şi imparţială ar fi ea
redactată. Oricâte standarde jurnalistice ar respecta. Pentru că despre evenimentul de duminică 20
octombrie, Marşul pentru Unire de la Bucureşti- aşa cum a fost el denumit în presă- se poate relata
în orice fel, dar nu pot fi evitate sentimentele, emoţiile.
Și cum să nu devii emotiv atunci când vezi aproximativ 10000 de români, de pe ambele maluri ale
Prutului adunaţi în Piaţa Victoriei, mărşăluind spre Palatul Parlamentului din Bucureşti, acolo unde
au desfăşurat un imens drapel tricolor, creeat la Chişinău, măsurând 1000 de m pătraţi, pe care acei
tineri l-au transportat,numai ei ştiu cum, până în centrul Bucureştiului. Tineri veniţi de prin toată
Basarabia şi care s-au întâlnit aici cu alţi basarabeni, elevi, studenţi, sau oameni care în România
şi-au găsit un rost în viaţa, pentru care România reprezintă acasă.
Pentru românii de peste apa Prutului nimic nu a contat, nici drumul lung, nici timpul pierdut pentru nişte formalităţi birocratice şi costisitoare
care să-ţi acorde dreptul la viză şi care să-ţi permită dreptul de a intra în ţara strămoşilor tăi.
Din Iaşi, Bacău, Galaţi, Constanța, Cluj, Bucureşti, Petroşani, chiar şi din Harghita sau Covașna, tinerii români au venit, adunaţi la îndemnul
Platformei Civice-Acțiunea 2012, a mai multor ONG-uri de aici sau de la Chişinău,cei care au organizat acest miting acum la Bucureşti după
ce anul trecut o acţiune asemănătoare a fost organizată la Chişinău cam în aceiaşi perioadă.
Dar pentru că suntem în secolul comunicării rapide, mobilizarea s-a făcut şi prin intermediul reţelelor de socializare, facebook, twiter, sau
prin sms-uri, dar şi printr-o ingenioasă şi neconformistă campanie de informare. Peste tot, lipit pe copacii din parcuri, scris cu graffiti pe
clădiri, blocuri, capete de poduri, pe stradă cu cretă, absolut oriunde, în orice oraş sau orăşel din România, acelaşi logo, cu acelaşi font, cu
acelaşi mesaj: BASARABIA e ROMÂNIA!
Că Basarabia e România ştiu acum şi copii de grădiniţă, care au văzut mesajele peste tot împânzite, ştiau şi bătrânii bunici care îşi aduc
aminte de România cea Mare şi frumoasă din tinereţea lor, pentru care mulţi dintre ei au murit, au suferit.
Cum să nu te năpădească sentimentele când îi vezi pe ei, pe aceşti tineri, la fel de frumoşi, la fel de entuziaşti, la fel de români, indiferent de
pe care mal al Prutului au venit la Bucureşti, nu pentru a manifesta, nu pentru a protesta, ci pentru a îşi susţine idealul „aceeaşi țară, aceeaşi
Românie”.
"Reprezentăm în stradă vocea majorităţii românilor care îşi doresc ca Basarabia să fie prioritate naţională.Vin să o demonstreze atât cele
117000 de semnături colectate din toate judeţele ţării pentru o lege menită să aducă Basarabia mai aproape de casă, cât şi cele mai recente
cercetări sociologice ale căror rezultat plasează Unirea printre subiectele de maxim interes pentru români " a declarat Cristian David, co-
președinte al Platformei Civice Acţiune 2012.
Iar Valentin Roman, preşedintele Asociaţiei „Vatra Daciei” a spus: " Azi nu suntem nici moldoveni, nici ardeleni şi nici munteni, azi suntem
toţi români ,fii ai aceluiași pământ şi a aceleeaşi Țară Mamă, plămădiţi în mii de ani de istorie cunoscută. Ne uneşte acelaşi cuget în simţire şi
asta spune totul”.
Basarabia e România, asta o ştim cu toţi, e aşa de când lumea, de când Sfinxul şi Prutul erau copii, de când Carpaţii abia se născuseră,
suntem aici de când vremea nu era încă vreme, iar istoria făcută de cei care trasează graniţe cu creionul peste hărţi, de cei care țes sârmă
ghimpată peste visele şi iubirile noastre nu pot opri inevitabilul. Într-o zi,mai devreme sau mai târziu fraţii vor fi iarăşi fraţi!
Florin Batîncu
redactată. Oricâte standarde jurnalistice ar respecta. Pentru că despre evenimentul de duminică 20
octombrie, Marşul pentru Unire de la Bucureşti- aşa cum a fost el denumit în presă- se poate relata
în orice fel, dar nu pot fi evitate sentimentele, emoţiile.
Și cum să nu devii emotiv atunci când vezi aproximativ 10000 de români, de pe ambele maluri ale
Prutului adunaţi în Piaţa Victoriei, mărşăluind spre Palatul Parlamentului din Bucureşti, acolo unde
au desfăşurat un imens drapel tricolor, creeat la Chişinău, măsurând 1000 de m pătraţi, pe care acei
tineri l-au transportat,numai ei ştiu cum, până în centrul Bucureştiului. Tineri veniţi de prin toată
Basarabia şi care s-au întâlnit aici cu alţi basarabeni, elevi, studenţi, sau oameni care în România
şi-au găsit un rost în viaţa, pentru care România reprezintă acasă.
Pentru românii de peste apa Prutului nimic nu a contat, nici drumul lung, nici timpul pierdut pentru nişte formalităţi birocratice şi costisitoare
care să-ţi acorde dreptul la viză şi care să-ţi permită dreptul de a intra în ţara strămoşilor tăi.
Din Iaşi, Bacău, Galaţi, Constanța, Cluj, Bucureşti, Petroşani, chiar şi din Harghita sau Covașna, tinerii români au venit, adunaţi la îndemnul
Platformei Civice-Acțiunea 2012, a mai multor ONG-uri de aici sau de la Chişinău,cei care au organizat acest miting acum la Bucureşti după
ce anul trecut o acţiune asemănătoare a fost organizată la Chişinău cam în aceiaşi perioadă.
Dar pentru că suntem în secolul comunicării rapide, mobilizarea s-a făcut şi prin intermediul reţelelor de socializare, facebook, twiter, sau
prin sms-uri, dar şi printr-o ingenioasă şi neconformistă campanie de informare. Peste tot, lipit pe copacii din parcuri, scris cu graffiti pe
clădiri, blocuri, capete de poduri, pe stradă cu cretă, absolut oriunde, în orice oraş sau orăşel din România, acelaşi logo, cu acelaşi font, cu
acelaşi mesaj: BASARABIA e ROMÂNIA!
Că Basarabia e România ştiu acum şi copii de grădiniţă, care au văzut mesajele peste tot împânzite, ştiau şi bătrânii bunici care îşi aduc
aminte de România cea Mare şi frumoasă din tinereţea lor, pentru care mulţi dintre ei au murit, au suferit.
Cum să nu te năpădească sentimentele când îi vezi pe ei, pe aceşti tineri, la fel de frumoşi, la fel de entuziaşti, la fel de români, indiferent de
pe care mal al Prutului au venit la Bucureşti, nu pentru a manifesta, nu pentru a protesta, ci pentru a îşi susţine idealul „aceeaşi țară, aceeaşi
Românie”.
"Reprezentăm în stradă vocea majorităţii românilor care îşi doresc ca Basarabia să fie prioritate naţională.Vin să o demonstreze atât cele
117000 de semnături colectate din toate judeţele ţării pentru o lege menită să aducă Basarabia mai aproape de casă, cât şi cele mai recente
cercetări sociologice ale căror rezultat plasează Unirea printre subiectele de maxim interes pentru români " a declarat Cristian David, co-
președinte al Platformei Civice Acţiune 2012.
Iar Valentin Roman, preşedintele Asociaţiei „Vatra Daciei” a spus: " Azi nu suntem nici moldoveni, nici ardeleni şi nici munteni, azi suntem
toţi români ,fii ai aceluiași pământ şi a aceleeaşi Țară Mamă, plămădiţi în mii de ani de istorie cunoscută. Ne uneşte acelaşi cuget în simţire şi
asta spune totul”.
Basarabia e România, asta o ştim cu toţi, e aşa de când lumea, de când Sfinxul şi Prutul erau copii, de când Carpaţii abia se născuseră,
suntem aici de când vremea nu era încă vreme, iar istoria făcută de cei care trasează graniţe cu creionul peste hărţi, de cei care țes sârmă
ghimpată peste visele şi iubirile noastre nu pot opri inevitabilul. Într-o zi,mai devreme sau mai târziu fraţii vor fi iarăşi fraţi!
Florin Batîncu
Atunci când nu mai avem nimic, ne rămân doar cărțile
La început cărțile sunt idei. Idei fără de care scriitorul n-ar mai fi scriitor. Mai târziu cărțile devin prieteni. Prieteni care ne fac viața
mai frumoasă.
Am fost întrebată de ce citesc cărţi. Gândindu-mă la un răspuns, mi-am dat seama că citesc cărți fără nici un motiv. Să citesc cărți este
starea mea naturală. Adorm printre cărți și îmi petrec ziua răsfoindu-le. Iar cine a zis că era cărţilor tipărite a apus demult, a greşit amarnic.
“Vreau să am o bibliotecă proprie” se află demult pe lista mea de vise. Am citit prima carte la lumina lumânării, pe când aveam 5 ani.
Aventurile lui Pinochio de Carlo Colodi. Îmi amintesc că părinții erau foarte mirați de înverșunarea mea de a termina cartea chiar dacă pe
vremea aia curentul electric era întrerupt în fiecare seară (vă mai amintiţi de ’95-’96?). Astăzi citesc romane, biografii și cărți de specialitate.
Doar uneori mai deschid “Plumbul” lui Bacovia și pătrund în lumea veche a mea.
Lumea veche...lumea nouă. În ambele persistă cărțile, doar mirosul e diferit. Mirosul de carte veche din podul bunicii versus mirosul
de carte nouă din librăria de la colț. În lumea veche adormeam pe podea, înconjurată de cărți, în lumea nouă adorm doar într-un colț al
patului pentru că în celălalt colț se odihnesc mâinile scriitorilor.
Îmi plac târgurile de cărți şi să cutreier anticariatele în căutarea a ceva încă nedescoperit. Îmi place să o ascult pe doamna de la masa
din stânga cum îmi recomandă un roman de dragoste, bestseller al anului 2006 în Turcia. Îmi place să-l privesc pe domnul din dreapta cum
caută printre cărțile din cutia de reduceri iar câțiva tineri cu barbă râd la vederea unei imagini dintr-un studiu despre artele plastice. Îmi place
să-l redescopăr pe Coelho, să simt alături de personajele lui London, să aflu intrigi din rândurile scriitoarei Jane Austin. Îmi plac visele
vegetale ale Magdei Isanos și melcii lui Ion Barbu. Mă încântă Simone de Beauvoir și citesc cu plăcere filosofiile lui Freud sau Focault.
Citesc cărți pentru că asta e starea mea naturală.
Mă întorceam într-o seară de la un festival de chitară organizat în Biblioteca Națională a României. La 200 de metri de bibliotecă,
chiar în părculețul de pe malul râului Dâmbovița, dormeau, înfășurați în niște pături, pe pământul gol și rece, trei oameni fără adăpost. Unul
dintre ei avea o carte în mână. Citea.
Prietena de lângă mine a spus: „Atunci când nu mai avem nimic, ne rămân doar cărțile”.
Victoria VECHIU
mai frumoasă.
Am fost întrebată de ce citesc cărţi. Gândindu-mă la un răspuns, mi-am dat seama că citesc cărți fără nici un motiv. Să citesc cărți este
starea mea naturală. Adorm printre cărți și îmi petrec ziua răsfoindu-le. Iar cine a zis că era cărţilor tipărite a apus demult, a greşit amarnic.
“Vreau să am o bibliotecă proprie” se află demult pe lista mea de vise. Am citit prima carte la lumina lumânării, pe când aveam 5 ani.
Aventurile lui Pinochio de Carlo Colodi. Îmi amintesc că părinții erau foarte mirați de înverșunarea mea de a termina cartea chiar dacă pe
vremea aia curentul electric era întrerupt în fiecare seară (vă mai amintiţi de ’95-’96?). Astăzi citesc romane, biografii și cărți de specialitate.
Doar uneori mai deschid “Plumbul” lui Bacovia și pătrund în lumea veche a mea.
Lumea veche...lumea nouă. În ambele persistă cărțile, doar mirosul e diferit. Mirosul de carte veche din podul bunicii versus mirosul
de carte nouă din librăria de la colț. În lumea veche adormeam pe podea, înconjurată de cărți, în lumea nouă adorm doar într-un colț al
patului pentru că în celălalt colț se odihnesc mâinile scriitorilor.
Îmi plac târgurile de cărți şi să cutreier anticariatele în căutarea a ceva încă nedescoperit. Îmi place să o ascult pe doamna de la masa
din stânga cum îmi recomandă un roman de dragoste, bestseller al anului 2006 în Turcia. Îmi place să-l privesc pe domnul din dreapta cum
caută printre cărțile din cutia de reduceri iar câțiva tineri cu barbă râd la vederea unei imagini dintr-un studiu despre artele plastice. Îmi place
să-l redescopăr pe Coelho, să simt alături de personajele lui London, să aflu intrigi din rândurile scriitoarei Jane Austin. Îmi plac visele
vegetale ale Magdei Isanos și melcii lui Ion Barbu. Mă încântă Simone de Beauvoir și citesc cu plăcere filosofiile lui Freud sau Focault.
Citesc cărți pentru că asta e starea mea naturală.
Mă întorceam într-o seară de la un festival de chitară organizat în Biblioteca Națională a României. La 200 de metri de bibliotecă,
chiar în părculețul de pe malul râului Dâmbovița, dormeau, înfășurați în niște pături, pe pământul gol și rece, trei oameni fără adăpost. Unul
dintre ei avea o carte în mână. Citea.
Prietena de lângă mine a spus: „Atunci când nu mai avem nimic, ne rămân doar cărțile”.
Victoria VECHIU
Abonați-vă la:
Postări (Atom)