”Nu vă lăsaţi înrobiți niciodată”

n această toamnă scriitorul Ion Druţă a revenit acasă. Cu această ocazie, la
Casa Radio a companiei TeleRadio Moldova a fost organizată o întâlnire a
prozatorului cu tinerii care îi apreciază opera.
Când am păşit în studioul literar-dramatic de la Casa Radio am simţit energia
copiilor care abia aşteptau să adreseze întrebări şi să le fie potolită setea curiozităţii.
La început de dialog, tinerii l-au întrebat pe artistul condeiului despre anii copilăriei
şi despre amintirile legate de aceasta.
Aşa am aflat cu toţii că scriitorul Ion Druţă nu a avut o copilărie în care să se
facă simţită prezenţa reţelelor de socializare şi nici de prieteni virtuali nu a avut
parte. A avut un trai modest, în care pâinea cu magiun şi ceaiul erau un lux. Rugat
să facă o comparaţie între perioada în care a crescut el şi cea în care se dezvoltă
copiii de astăzi, prozatorul a povestit despre greutăţile prin care a trecut el şi familia
lui: „Pe când învăţam eu, pe strada unde trăiam era glod... Dar aveam noroc de
şcoala care nu era departe de casă şi-atunci când tatăl meu se ducea la fântână, mă
lua în braţe, ca să mă lase şi pe mine la şcoală. Noi, la vremea noastră, nu ştiam ce-i
un burete de şters tabla, nu aveam caiete. Erau vremuri grele, în care mergeau
desculţi copiii, iar mâncarea nu era pe săturate. La şcoală învăţam lucruri simple,
folositoare în viaţă, spre exemplu cum se leagă un cal şi altele. ”
Scriitorul Ion Druță la Casa Radio,TRM
Întâlnirea elevilor cu scriitorul a fost un motiv de bucurie pentru mulţi dintre cei care au crescut cu operele lui Ion Druţă. „Operele sale
mi-au conturat o imagine despre sufletul și mintea ce le-a dat naștere. M-am alăturat tinerilor dornici de a-l cunoaște mai îndeaproape pe
scriitorul Ion Druță, pentru că eram curioasă să descopăr în ce măsură coincide gîndurile sale cu cele pe care le-am dedus eu din scrierile
lui.”, a spus Cristina Voroneanu, elevă în clasa a 12-a, a Liceului Teoretic „Mihai Viteazul”.
Întrebat de unde izvorăşte inspiraţia şi frumuseţea frazelor, artistul a menţionat că ea vine din lucruri imprevizibile: „De unde vine
creaţia şi pentru ce vine... e foarte greu de spus. Se întâmplă aşa că te urmăreşte un chip, o idee şi atunci tebuie să scrii... În general creaţia e
un lucru complicat”.
Din vorbă în vorbă şi făcând câte un popas în fiecare perioadă a vieţii sale, autorul şi-a amintit de munca sa de jurnalist, ce a constituit un
începutul al carierei.
Sriitorul evită să vorbească despre plecarea sa la Moscova, menționând doar că a fost un fapt trist, cauzat de unele presiuni. A dorit să creeze
fără limită și a vrut să vadă Moldova de la distanţă, iar acest fapt nu l-a îndepărtat deloc de țara sa: „Eu nu m-am simţit niciodată plecat
definitiv din Moldova... Dar pentru a scrie liber despre Moldova, trebuie să fii înafara ei, departe de casă”.
Acum, prozatorul chiar de ar vrea, nu mai poate simți depărtarea de țară. Internetul nu-i este străin, accesează pagini pentru a se informa.
Cu toate acestea, consideră că tinerii ar trebui să învețe să facă lucruri și fără calculator: ”În viață trebuie să știți să faceți ceva cu mâinile”.
Șirul povețelor a continuat cu îndemnul la lectură. După spusele scriitorului, cărțile bune sunt cele care ne dezvoltă capacitățile și fiecare
dintre noi ,individual, decide cum să-și schimbe destinul: ”Omul singur e mai deștept... în haită nu mai e la fel”.
La sfârșitul dialogului scriitorul a venit cu un sfat pentru toţi tinerii care îi
ascultau cu ochii larg deschişi fiecare cuvinţel: „ Să nu vă lăsaţi înrobiţi... să nu vă
lăsaţi conduşi de nimic, niciodată... până şi dragostea, pasiunea poate fi o formă
de robie”. Aceasta a fost fraza care i-a făcut pe adolescenți să mediteze.
„Omul liber poate crea, poate atinge scopuri, poate fi stăpân al sentimentelor
sale. Un rob nu are drepturi...” a comentat Daniela, una dintre participantele la
discuție.
La finele serii, cei prezenţi au făcut fotografii alături de prozator şi au primit
autografe.
Alina Găină

Scopul nu scuză mijloacele

Piața cu concurență liberă nu înseamnă că n-ar ajunge suprasaturată la un moment dat, dar... fiecare vrea un ”loc sub
soare”. Mijloacele utilizate întru atingerea acestui scop ajung până la absurditate. Nu că ar fi fost neașteptat, doar subestimat ca
amploare.
Mi-a luat nici mai mult nici mai puțin decât o după-amiază ca să observ ansamblul de mijloace imorale de atragere a potențialilor
clienți, considerat de către toți ”marketing”(pe când e doar o copie ieftină sau nici atât), după cum urmează:
* în Moldova se practică deschis manipularea – “prinde-l după ce înghite momeala!”. Este o practică în care consumatorul e ademenit într-
un magazin prin anunţarea unui preţ scăzut la un articol şi apoi îi sunt vândute versiuni ale articolului la preţuri mai mari, motivându-se că
versiunile la preţ redus s-au epuizat. Dacă totuşi produsul promovat există, el poate fi de o calitate foarte slabă, consumatorul fiind astfel
dirijat spre un alt produs cu un preţ mai ridicat. Exemplu: magazinele de electrocasnice
* reclamă manipulatoare poate fi consideartă publicitatea subliminală ce se manifesta prin faptul că producătorul insereaza un mesaj ușor de
memorat în coloana muzicală. Adesea ele vizeaza copii care mai târziu asaltează părinții. De obicei ele genereaza dorinte pentru produsele pe
care copii uneori nici nu le inteleg.
Exemplu: sucurile și biscuiții
* promisiuni false ce se manifesta de obicei prin fraze ca de exemplu- “produsul întinerește”, “produsul revigorează”.
Exemplu: spumele de ras, produsele de igienă personală
* modelarea intenționată a realității.
Exemplu: General Motors au filmat maşinile Ford cu geamurile coborâte complet, iar maşinile concurenţilor cu geamurile ridicate şi
stropite în prealabil cu ulei.
* distorsionarile vizuale se referă la utilizarea tehnologiei digitale şi a aparatului de fotografiat pentru a îmbunătăţi imaginea produsului.
Această practică poate genera nemulţumiri ale consumatorilor, care identifică în magazin produse cu calităţi inferioare celor prezentate în
reclamă.
Exemplu: magazine online de încălțăminte
* utilizarea de testimoniale false ce constau în declarații ale unor persoane care prezinta într-o lumină favorabilă produsul/serviciul, deşi nu
le utilizau anterior.
Exemplu: scutecele prezentate de către vedete ce nici măcar nu au copii
* publicitatea mascată care în Europa e strict reglementată, fiind considerată o practică publicitară lipsită de etică prezentarea unui produs
inserată în cadrul unui program de divertisment.
Exemplu: cafeaua de un anumit prezentă mereu pe masa unor prezentatori de televiziune
* reduceri mari...doar pe hârtie. Ele presupun că trebuie să cumperi de o anumită sumă ca să obții ”reducerea”. În aceeași oală intrând și
reducerile de preț la produsele la care anterior ele au fost umflate artificial.
Exemplu: diversele tombole cu reduceri imaginare înainte de Crăciun
*amplasarea rău intenționată a produselor de primă necesitate în cel mai îndepărtat colț al supermarketului. Până ajungi să iei o pâine mai
vezi produse de care ”ai nevoie”, ajungând în final cu coșul plin acasă.
Exemplu: pâinea, lactatele și apa în mai toate supermarketurile
Anastasia Cucuruz

Pentru maine- 13 decembrie 2013

Salutare la toți!
Mîine , cu începere la ora 15 și 30 minute , în incinta bibliotecii Nocolae Titulescu Biblioteca Nicolae Titulescu va avea loc o nouă ediție a Cenaclului Literar PICĂTURI LITERARE. De această dată tema va fi Sf.Andrei. Sunt invitați toți iubitorii de frumos! Din partea voastră se cere doar să povestiți exeperiențe frumoase din nopțile de Sf.Andrei, cum ați făcut vrăji or ce cunoașteți despre acestea,etc. E de dorit să anunțați prezența aici,la comentarii. Vă așteptămmm !!!
 Adresa: Nicolae Titulescu, 49
de la Unic vă urcați în troleibuzul 1 și vă coborîți la stația Sarmizegetuza

Aparatul care-i aduce plăcere

Arta tografică a devenit o ocupaţie tot mai răspindit in rîndul tinerilor . Am cunoscut un prieten pentru care fotografia ocupă un loc
aparte in viaţa lui , nici pentru o zi nu se desparte de aparatul de captat imagini. Victor Şveţ învaţă la L.T Ştefan cel Mare din or.Şoldăneşti,
are 18 ani şi este indrăgostit de arta fotografică , aceasta este mai mult decît o simplă ocupaţie. Talentul la descoperit la virsta de 14 ani cînd
o rudă şi-a procurat un aparat de fotografiat, a incercat să pozeze puţin şi în acel moment a şi apărut marea dragoste fotografică. Aşa după
cum momentele grele ne fac mai puternici, nici pentru Victor aceasta nu a fost o excepţie , un prieten bun la încurajat să meargă înnainte şi
acum este mîndru de rezultatele obţinute. După părerea lui Victor o fotografie redă lumea aşa cum este doar parţial pentru că o fotografie în
ziua de azi poate fi modificată,lumea poate fi redată sau veselă sau tristă. Însă,despre pozele tinerilor plasate pe reţelele sociale,tînărul
fotograf are o părere aparte. Din spusele lui unii tineri pun un volum mare de fotografii , majoritatea din ele fiind necalitative iar pozele sunt
ca o oglindă a persoanei şi arată cine este . Pe reţelele social ar fi de dorit să plasăm fotografii organizate şi calitative în măsura
posibilităţilor, mai bine mai puţine şi mai frumoase. Fiecare minută liberă o dedică pasiunii sale. Prin obiectivul aparatului de captat imagini
poate să vadă viaţa mult mai frumoasă. Pe lîngă acest talent , studiază şi pianul , fiind pasionat de pictură şi de radio. Timp de vreo 4 ani
Victor Şveţ din Şoldăneşti a realizat mii de fotografii şi niciodată nu a refuzat cînd prietenii lau rugat să-i pozeze. Îi doresc mult succes în
continuare , niciodată să nu se despartă de aparatul care-i aduce plăcere.
Publicăm și cîteva poze realizate de tînărul fotograf , iar în una din ele sunt eu-cel care a scris acest subiect.
Andrei Bordian

Mii de lei pe seară- un moft sau o necesitate?

În ultimul timp tot mai des îmi puneam întrebarea: ce fac tinerii în cluburile de noapte și cîți bani cheltuie
aceștia? Nu mi-aș fi dat astfel de întrebări dacă aș fi și eu pasionată de „arta” cheltuirii banilor în cluburi... Și cum nu
sînt adepta a astfel de îndeletniciri- chiar ma interesat pe ce cheltuie semenii mei cu cîte 1000-1500 de lei, sau chiar mai
mult, într-o noapte.
Copleșită de această temă- am recurs la efectuarea unui sondaj în rîndurile tinerilor cu următoarele întrebări: „Cît
cheltuie un tînăr într-un club de noapte? Care-i scopul acestor cheltuieli?”... În urma acestu-i sondaj am ajuns la
concluzia că, în mare parte, tinerii vor astfel să se afirme. O fi sau nu banii un mod de a te afirma- rămîne de văzut, dar
cert este faptul că atunci cînd aceștia posedă o sumă mare de bani- toată lumea se află la picioarele lor și ei sînt prietenii
tuturor.
La efectuarea sondajului, am pus la vot mai
multe variante:
a) Nu au ce face cu banii;
b) Astfel vor să se afirme;
c) Alt răspuns.
Mulți au ales varianta A, influențați sau nu, dar
majoritatea cinsideră că tinerii din ziua de azi cheltuie
bani pentru a-și impune autoritatea în fața celor care nu
au posibilitatea de acheltui atît.
Fiind întrebată, o persoană de vîrstă mijlocie a
spus: „Tinerii din ziua de azi nu au cu se ocupa. Dacă
mai înainte erau diferite cercuri în care puteau sa-și
petreacă timpul liber- tunci acum nici biblioteca nu-i mai interesează...ce-i drept, se întîlnesc și acestea tot mai rar.”
Persoana dată a mai adăugat la cele spuse următoarea frază, care sună ca un motto pentru zilele noastre: „Dacă ar ști
aceștia cum se fac banii...”
Cred că e o problemă actuală faptul că tinerii de azi nu-și pot găsi un loc de muncă, ba mai mult- nici nu doresc
să cunoască ce e asta Muncă. Interesant, ei s-au gîndit vreo dată că banii pe care îi cheltuie ei pe-o noapte doar pentru a
se distra- ar putea fi un buget al unei familii? Mulți muncitori de rînd au suma salariului de 1000-1500 de lei. Și-atunci
se pune întrebarea: dacă tinerii nu lucrează nicăieri- de unde iau ei banii ăștia? Sigur că răspunsul la această întrebare
este următorul- Banca Națională „Părinții”.
Un student s-a oferit să răspundă la întrebările mele: „Satisfacția tinerilor de a cheltui sume depinde de cine a
făcut acești bani. Dacă părinții- atunci nu e limită și se consideră ca ceva normal, respectiv- se cheltuie ușor
demonstrînd tuturor un fel de „supremație economică”, iar în cazul cînd ei au făcut acești bani, se cheltuie dar
nu cu aceiași satisfacție cînd au venit din alte surse.” Este o părere care trezește controverse, dar în mare majoritate-
e ceva real.
Victoria Vechiu, colaboratoare a acestui ziar, a spus: „Să încerce, pentru o noapte, să uite cît de nefericiți
sunt, ca a doua zi să fie și mai nefericiți? Unii o fac pentru că consideră că e "glamour" și se laudă apoi cu poze
pe rețelele de socializare, sau pentru că nu vor să fie conștienți și nu se preocupă de viitor... Cunosc multe astfel
de cazuri ale unor amici de-ai mei.”
În fine...toți critică, toți judecă dar nimeni nu încearcă să-i înțeleagă pe „sărmanii” tineri-studenți care învață și ei
5 zile în săptămînă ce le par o veșnicie...
A cheltui banii e ușor...mai ales cînd nu sînt banii tăi.... Deci nu ne rămîne decît să sperăm că poate va trece odată
moda „glamour”-ului și-i va lumina pe tinerii noștri într-o bună zi. Căci banii n-aduc fericirea, ei te-ajută doar să-ntreții
iubirea...
Diana Guja

Designerii moldoveni îmbracă lumea mondenă din România

Ai noştri POT. Moldovenii sunt remarcaţi în toată lumea pentru ospitalitate, amabilitate şi tradiţii. Mai nou, ai noştri se
identifică cu persoanele care au ce spune în lumea modei. Eleganţă, port naţional, vintage, cultură şi comoditate, sunt unele dintre
cuvintele cheie care reprezintă puntea de legătură dintre poporul moldav şi fashion. Devenite nume cunoscute, deja branduri
respectabile în Moldova, designerii autohtoni se fac remarcaţi şi în România. Micul Paris – Bucureştiul, a devenit pentru ei o punte
de lansare ca designeri la nivel internaţional. Nu se simt mai prejos decît Dolce & Gabbana, John Galliano, Vivienne Westwood,
Stella McCartney sau Ralph Lauren, pentru că tind într-o bună zi numele lor să fie în scris în lista „Cei mai buni designeri din
lume”.
Ei sunt magici, deosebiţi, inventivi, talentaţi şi frumoşi, sunt designerii noştri, care ne duc faima în toată lumea. Ei ne
înfrumuseţează imaginea despre ţara noastră, şi acum am vedenit pentru cei din străinătate, o cutiuţă plină cu secrete care deabia
aşteaptă să fie scoase la iveală. Ei sunt acei 5 designeri care fac ravagii în presa din România.
Valentina Vidraşco
Filolog de profesie, femeie imposibil de trecut cu vederea, Valentina Vidraşcu a scos cu succes din
anonimat portul naţional moldovenesc.
Creează cele mai frumoase haine de inspiraţie folclorică, iar iile sale stilizate sunt cele mai dorite haine în
cercurile femeilor rafinate din întreaga lume. În plus, are o agenţie de modele în care fetele învaţă să fie
frumoase şi cuminţi, elegante şi distinse, deştepte şi bune. Valentina Vidraşcu, moldoveanca noastră de
peste Prut, are o cariera admirabilă şi o poveste de viaţă cu un parcurs incredibil de trist, de frumos, de
puternic.
Brand-ul Valentina Vidraşcu este unul relativ tânăr. Însă, chiar şi aşa, a atras atenţia de la început,
deoarece reinterpretează cu succes motivele tradiţionale româneşti în creaţii feminine şi senzuale.
Fiecare bluză by Vidraşcu, este o mică capodoperă, atemporală. Ceea ce le carcaterizează sunt
ornamentul.
Dacă ţi-e dor de piese vestimentare desprinse parcă din basmele cu Ileana Cosânzeana şi Făt-Frumos,
aruncă o privire asupra colecţiilor Valentinei Vidraşcu. Garantăm dragoste la prima vedere pentru iile
delicate, cu broderii migăloase.
Elena Zbârnea
Rochiile reprezintă mai întâi de toate, feminitate, eleganţă şi dovada că femeia ştie să fie stilată şi să
atragă privirile celor din jur. O asemenea piesă vestimentară aduce metamorfoze impresionante în
garderoba oricărei femei. Fie că e pentru oficiu, cină romantică sau nuntă, o rochie aleasă bine, mereu va
crea impresii pozitive. Anume despre rochii am discutat cu designer-ul care însufleţeşte stofele cu aer
feminin, elegant şi graţios – Elena Zbârnea.
Rochiile de coktail semnate “Elena Zbârnea”, nu propune un design revolutionar, ci porneste de la the
good old classic - forme şi materiale vapororase – voal, mătase, jerseu, reinterpretate prin detalii de
croială - decupaje, slituri adînci şi drapaje. Rochia te cuceresc instantaneu prin senzaţia de libertate în
mişcare pe care ţi-o oferă şi prin calitatea materialului. Materialul ceva de-a dreptul suprinzător de plăcut la atingere, uşor şi rece - o mătase
perfecta pentru serile calde de vară. Mai toate rochiile din colectie s-au vandut ca painea calda.
Mai nou, Elena a inventat “Rochia Infinită”, ultima lucrare care este o adaptare a rochiei care a făcut furori în America anilor ’70. Este rochia
care poate fi purtată în 30 de moduri, piesă care îți testează imaginația la maxim!
Cotată cu cele mai îmbucurătoare note din partea clienţilor din Moldova şi România, Elena Zbârnea rămîne cea mai elegantă designeriţă de la
ambele maluri ale Prutului.
Sanda Cojocaru
Apreciată atît în România, cît şi în Moldova prentru invenţia sa, Sanda Cojocaru spune că promovează cititul
cărtilor. „Citesc, deci sunt sexy”, acesta este motto-ul după care se conduce tînăra designer-iţă.
Este creatoarea genţilor Bookletta - prima geantă din lume care promovează lectura! Ceea ce o inspiră să
creeze sunt cărţile ei preferate care ocupă un rol foarte important în viaţa sa.
Geanta mi s-a părut reprezentativă pentru femeie. Într-un fel, e un pseudo-suflet al lumii materiale. Acolo
ţinem ascunse multe lucruri care vorbesc despre personalitatea noastră, despre pasiuni, preferinţe, despre frici
şi despre nevoia de siguranţă. Mai mult, odată cu apariţia genţilor foarte scumpe, care reflectă situaţia materială
şi socială a unei femei, am simţit nevoia de a lansa şi o geantă-cultura. Aceasta reprezintă şi prioritizează
calităţile ei intelectuale, preferinţele literare.
O tînără frumoasă, extravagantă, cu atitudine, cu principii şi valori, care mai presus de toate, nu uită cine este
umărul de nădejde care îi alină durerea ori de cîte ori are nevoie. Proiectul Bookleta, este oarecum dedicat
mamei sale. „Bookletta este o combinaţie fericită între cuvântul BOOK și numele mamei mele, Violeta. Ea este cea care mă sprijină și mă
inspiră”.
Idei sută la sută geniale şi în premieră în lumea fashionului, Sanda, se preconizează a fi o divă în lista designerilor care dau culoare
Moldovei.
Sweet Paprika
Gabriela Atanasov este blogger de modă şi designer vestimentar. Basarabeancă de origine, s-a stabilit cu traiul în România, unde îşi
desfăşoară activitatea şi se bucură de un adevărat succes, creaţiile ei fiind apreciate la justa valoare. Creatoarea colecţiei “Sweet Paprika”,
este feminină, cochetă şi stilată. Pipărata Gabriela Atanasov, ştie cum să se facă remarcată. Creaţiile sale unice, şic şi cu alură parisiană te
duc cu gândul la una dintre cele mai frumoase perioade în modă.
“Sweet Paprika” a fost la început versul unei poezii scrise de Gabriela Atanasov, în liceu la ora de limba engleză şi este o metaforă pentru
“Iubire”. Mai tîrziu a devenit un “mode de vivre” în stilul dulce-iute, apoi un blog de modă şi stil personal, iar pe 12 octombrie 2012, numele
primei colecţii semnate – Gabriela Atanasov.
În 2013, conceptul Sweet Paprika, a fost bătut în cuie şi s-a deschis propriul magazin online.
Conceptul Sweet Paprika a fost creat pentru cele care nu au uitat ca au fost fetite, care sunt domnisoare, care vor sa devina doamne si care
totusi raman mai presus de orice femei.
„Sweet Paprika” ne va iuţi prin aroma dulce a hainelor sale, şi ne va rămîne în amintire mult timp de acum încolo.
Georgeta Mir
Brandul Georgette ştie să facă o femeie frumoasă şi ştie să-i aprecieze silueta, dar în primul
rând comoditatea. Creatoarea de modă, Georgeta Mir, a dat tonul hainelor frumoase şi
comode.
Lăudată la greu de presa din Moldova şi cea din străinătate, Georgeta rămîne fermă pe
poziţii şi afirmă că o femeie trebuie să fie mereu deosebită. În colecţiile semnate
„Georgette” regăsim atât ţinute sobre de birou, cât şi croieli feminine.
Elegante, stilate, vaporoase, din materiale foarte calitative, achiziţionate doar de la cei mai
bine cotaţi distribuitori de materii din Europa, brandul autohton, „Georgette”, a reuşit să
cucerească în timp record femeile din Moldova.
Femeia Georgette este puternică. O demonstrează jurnalistele, care rămân fidele stilului
bine definit mai ales atunci când informează publicul. Oxana Iuteş, Lilia Ojovan , Ana
Mardare. Gabi-Sofia Conac, sunt unele dintre vedetele media, care sunt ferm convise că în
Moldova, industria fashionului progresează cu paşi mari.
Numele „Georgette” este bineînţeles cunoscut în Moldova, dar şi în alte ţări, unde
televiziunile naţionale optează tot mai des pentru piesele vestimenatare semnate cu un mare
„G”. Fashionista şi-a deschis recent un showroom în România, şi îşi propune să atragă cit
mai multe femei dornice de a fi frumoase, stilate şi mîndre de brandurile autohtone.
Designeri autohtoni ne dezbracă de inhibiţii, ne încalţă pe tocuri ce au voce în lumea modei şi ne îmbrăca în haine parcă croite pentru
celebrităţi. Fraţii noştri de pe Prut deja se bucură de măiestria talentaţilor designeri moldoveni, acum este timpul nostru să le apreciem
profesionalismul şi să le dăm o notă de 10.
Svetlana Gore

Drepturile, obligațiile și responsabilitățile - le punem pe același cîntar?

La subiectul dat, am realizat un sondaj cu elevi și studenți. De la ei am stăruit asupra faptului de a afla care sunt
responsabilitățile și obligațiile lor la școală/universitate , care din ele se mai întîmplă să nu fie respectate și am mai aflat dacă o
importanță mai mare au drepturile sau obligațiile și responsabilitățile. Am sondat și o profesoară de la care am aflat care este
situația la tema data în instituția unde muncește timp de 28 de ani.
Nicușor Untilă , clasa a 6-a L.T Alexei Mateevici din Șoldănești
„În comparație cu colegii mei , din cauza problemelor de sănătate la mine vin
profesorii acasă. În fiecare zi mă pregătesc din toate punctele de vedere. În primul rind , cu
ajutorul mămicăi pregătesc toate temele. În timp ce aștept cu nerăbdare profesorii, pregătesc
toate manualele și rechizitele. Mă comport foarte frumos cu profesorii, îi stimez și-i respect
mult munca lor pe care o depun pentru mine. În pofida faptului că am probleme de sănătate
sunt pasionat de muzică și foarte des particip la concursuri , festivaluri,emisiuni televizate și
radio or diverse alte participări. Se mai întîmplă că din astfel de motive nu reușesc să
pregătesc temele. Cu toate că profesorii mă înțeleg destul de bine și mă susțin în tot ce fac ,
eu oricum mă trezesc mai devreme și recuperez tot ce am pierdut. Toate notele le am în
agenda și atît eu cît și părinții sunt mîndri că am doar note de 9 și 10, rareori și cite un 8.
Sper că revista este citită și de reprezentanții ministerului, cărora doresc că le spun că în
clasa a 6-a programa școlară este foarte încărcată, chiar și manualele sunt complicate. I-aș
ruga mult de tot să se gîndească la aceasta mai ales la copii bolnavi care nu sunt egali ca ceilalți. În final vrau să zic că pentru mine au o
importanță mare și drepurile, și obligașiunile și responsabilitățile, pentru că au foarte multe în comun și una fără alta ar prezenta un pericol
mare pentru noi toți.”
Eugen Șveț , clasa a 8-a, L.T Ștefan cel Mare or.Șoldănești
„Obligațiile mele față de școală sunt ca să respect profesorii și să încerc să iau tot ce e mai bun de la ei. Sunt responsabil să învăț cît
mai bine , așa încît să nu dezamăgesc dascălii care se străruie foarte mult pentru noi și ar fi o mare greșeală să nu-i ascultăm. Recunosc că
uneori suntem neascultători,atît eu cît și colegii mei. Toți greșim dar încercăm să le recuperăm învățînd bine și arătîndu-le că putem fi
ascultători , astfel, deseori ne pregătim foarte serios de ore. Consider că drepturile au o mare importanță pentru a ne putea apăra. La fel și
obligatiile și responsabilitățile au o importanță și mai mare în viața de zi cu zi,deoarece așa cum încercăm să ne protejăm prin drepturi așa
trebuie și să respectăm și obligațiile noastre.”
Vergilia Gheorghița , satul Vadul Rașcov , r-nul Șoldănești
„Sunt studentă anul 1 și am și eu aceleași obligațiuni și responsabilități ca și colegii mei, și anume : respectarea disciplinelor
universitare , să avem un comportament civilizat , să dăm dovadă de politețe și decență în relațiile cu colegii și personalul academic , să
îndeplinim toate sarcinile, să folosesc cu grijă bunurile materiale existente în spațiile de învățămînt. Cred că o supraobligațiune este sosirea la
ore la timpul indicat în grafic deoarece întîrzierea provoacă disconfort colegilor și sustrage atenția asupra celui care a întîrziat. Personal sunt
responsabilă de toate pentru a nu comite incălcări. Mă pot considera și norocoasă căci toți colegii mei sunt destui de bravo și inteligenți .
Uneori se poate întîmpla ca unul din colegi să absenteze sau să vină întîrziat , însă aceasta se poate întîmpla în cazuri excepționale si atunci
doar sub acordul profesorului de grupă. După părerea mea , atît drepturile cît și obligațiunile și responsabilitățile sunt importante pentru
fiecare, deoarece pe baza acestora noi creștem corect din punct de vedere moral și spiritual.”
Gheorghe Tulgara , comuna Sărătenii Vechi , r-nul Telenești
„A fi student a fost visul meu din copilărie -dorința mea de a-mi realiza propria personalitate. Timpul a trecut repede și scopul a
devenit realitate, în prezent sunt student în anul III la facultatea de Drept a UASM . Pășind pragurile facultății, mi-am asumat niște
responsabilități avînd scopul primordial să reușesc să mă afirm în mediul universitar, ce-am și izbutit să fac. Încă din copilărie am fost
învățat de părinți să fiu responsabil și ascultător,aceasta ma disciplinat. Sunt de părere că obligațiile și reponsabilitățile unui student trebuie
să decurgă din ceea ce face el cu pasiune și mai puțin din constrîngerea altora. Drepturile îți asigură existența,pe cînd responsabilitățile și
obligațiile sunt îndătoriri reglementate de lege. În contextul în care fiecare dintre noi are și drepturi și obligații, acestea trebuie plasate pe
aceeași poziție. Nu aș putea să fac o disociere între drepturi și obligații,ele sunt inseparabile. Cu toate acestea, am ajuns la concluzia că
drepturile au prioritate fiind urmate de obligații și responsabilități.”
Tatiana Lisnic , director adjunct gimnaziul Sârcova, r-ul Rezina
„Obligaţia de bază a elevilor este de a frecventa şcoala şi a pregăti temele, acestea fiind și drepturile lor la educație. Sunt mulțumită
de faptul că în gimnaziul din comuna Sârcova avem și elevi care frecventează regulat orele și învață destul de bine. Cu părere de rău avem și
elevi care lipsesc destul de mult, iar noi ca profesori încercăm să rezolvăm problema data prin discuții cu acesți copii,cît și cu părinții
lor.Chiar dacă sunt într-un număr mai restrăns,în fiecare clasă sunt elevi foarte responsabili, disciplinaţi cu simţul datoriei dezvoltat. Însă , cu
părere de rău sunt mulţi elevi care nu au dezvoltat simţul responsabilităţii, or obligîndul nu poţi să-l faci responsabil. În mare parte aceasta
vine tot din cei 7 ani de acasă, şi dacă majoritatea au părinţii plecaţi la munci-controlul asupra copilului este slab (mai cu seamă la elevii din
clasele mai mari). Ca pedagog, fiind zilnic între cei 196 de copii, cuiva numaidecît trebue să-i explic aproape zilnic ce e bine şi ce e rău în
comportamentul lor.”
Sondaj realizat de Andrei BORDIAN,student la Universitatea de Stat din Tiraspol cu sediul la Chișinău, facultatea Filologie